El vine și astăzi și mâine, la fel ca și ieri
Grădinar din Eden, pe palme înflorind primăveri
Din mâinile Lui, ce înfrunziri minunate,
Pentru ochiul ce-I vede lucrarea în toate!

Același ca ieri, ce sigur veni-va și mâine
Cu drag îți împarte și astăzi zilnica pâine
Paradis, cânt tăcut, nu-s cuvinte a spune
Ce topaz de splendori, ‘nalță dulcele-I nume.

E Grădinarul Cel supus iubirii și vrerii
E Cel ce-a stropit veșnicia cu paharul durerii
Acel ce creează-n grădini și în piept frumuseți
Cu palme străpunse urzitor al eternei vieți

Într-o dimineață, zarvă între păsări cu cânt de cocori
Era El risipind dulci raze, culori printre flori
Alergam prin suflet să-i ating cumva, haina Lui de nea
Încă o primăvară, un refren de viață să-L rog să mai stea

Dar El Grădinarul, în iubirea-I mare, cu șoptit tăcut
Te iubesc -mi-a zis, fluturând petale sub tălpi așternut
Mi-a rămas în piept dulcea alinare în noapte și zi
Că El Grădinarul, Primăvara mea, iar va reveni.

La fel ca Maria, căutându-și Domnul, așa cred și eu
El e Grădinarul îngrijind grădina sufletului meu
Deși nu-i văd Fața, duios îmi zâmbește când îmi înalț privirea
Să-l-ador Frumusețea ce se vede aievea în toată zidirea.

L-ați văzut pe Grădinarul acela ce viața așterne șirag
Cu mâini sângerânde, mireasmă iertării cu-al florilor drag?
Încercați ca mine poate-i cu putință să-L puteți opri
Oricum e aicea Își arată slava și va reveni…

✍️ Ghiță Stoian
03.05. 2026